O rețea de trafic de persoane a fost demascată în Italia, fiind responsabilă pentru exploatarea a peste 170 de femei. Victimele erau ademenite prin intermediul rețelelor sociale cu promisiuni de locuri de muncă stabile, însă, odată ajunse în țara de destinație, acestea erau obligate să îngrijească bătrâni în condiții extrem de dure. Activitatea grupării se desfășura de mai bine de doi ani, în special în zone precum Puglia și Rose, situată în sudul Italiei.
Anchetatorii au descoperit că locuințele utilizate de grupă funcționau ca un paravan sub forma unor unități de cazare turistică. Femeile erau repartizate în casele unor familii, unde erau obligate să lucreze în ture continue, uneori chiar 24 de ore din cele 24, fără zile libere și fără contracte de muncă. În acest proces, victimele erau ținute în condiții degradante, fiind private de pașapoarte și supuse unor amenințări constante de concediere sau de repatriere forțată dacă încercau să protesteze.
Operațiunea de identificare a membrilor rețelei a necesitat o cooperare internațională amplă, implicând și activarea Rețelei Europene a Echipelor de Căutare Activă a Fugarilor. Din grupul de șapte indivizi care gestionau această activitate ilegală, trei sunt români. Aceștia se ocupau de transportul femeilor, printre cei acuzați fiind doi șoferi și patronul unei firme de transport din Neamț. Aceștia au fost scoși din circulație pentru a stopa exploatarea continuă a victimelor.
În România, trei bărbați cu vârste de 29, 44 și 48 de ani au fost prezentați Curții de Apel Bacău. Aceștia au primit confirmarea mandatelor europene de arestare și au fost puși sub custodie, urmând să fie extrădați în Italia pentru a răspunde de faptele comise. Conform declarațiilor oferite de Roxana Irimia, purtător de cuvânt IPJ Neamț, procedura de extradare urmează să fie finalizată după confirmarea mandatelor de către autoritățile judiciare.
Victimele erau plasate într-o stare de dependență totală față de traficanți, deoarece li se rețineau sume importante din salarii pentru diverse servicii. Aceste costuri includeau transportul, căutarea locului de muncă, cazarea și achiziționarea unei cartele de telefon. De asemenea, femeile călătoreau sub un permis de ședere de doar 3 luni în scopul turismului, acest document servind drept acoperire pentru a le duce la munca forțată în Italia.
Fenomenul traficului de persoane prin promisiuni de muncă rămâne o problemă majoră de securitate și suveranitate în spațiul european. Autoritățile europene monitorizează constant astfel de rețele care exploatează vulnerabilitatea cetățenilor în căutarea unor venituri stabile. Cooperarea între polițiile naționale și rețelele de căutare a fugarilor este esențială pentru demantelarea acestor grupări organizate care operează peste granițele statelor membre.