Un proiect de lege care vizează accesul adolescenților de peste 16 ani la consiliere psihologică fără acordul părinților a generat o serie de afirmații false în spațiul public. În cadrul unor intervenții la tribuna Senatului, au fost lansate acuzații conform cărora această măsură ar duce la castrarea chimică a minorilor și la conversia forțată a acestora către comunitatea LGBTQ+. Totuși, analiza documentelor arată că aceste afirmații nu au niciun fundament în textul legislativ propus.
Proiectul de lege, inițiat de senatorii Ruxandra Cibu Deaconu, Cynthia Păun, Sorin Gheorghe Sipos și Gheorghe Ștefanache, nu conține nicio mențiune referitoare la sex, gen, orientare sexuală sau comunitatea LGBTQ+. În expunerea de motive și în textul proiectului nu apar termeni care să sugereze legături cu identitatea de gen, terapii de conversie sau tratamente hormonale. Astfel, acuzațiile privind utilizarea medicamentelor pentru castrare chimică sunt neadevărate, deoarece proiectul nu prevede administrarea niciunui tip de substanțe sau intervenții farmacologice.
O altă narațiune falsă susținută este că noua legislație ar interzice accesul părinților în școli sau le-ar retrage autoritatea asupra educației copiilor. În realitate, proiectul nu elimină dreptul părinților de a participa la ședințe sau de a discuta cu profesorii, nici nu transferă autoritatea acestora către psihologii școlari. Legislația oferă doar opțiunea adolescenților de peste 16 ani de a solicita ajutor de specialitate în situațiile în care nu pot obține acordul reprezentanților legali.
Proiectul prevede, de asemenea, mecanisme de protecție pentru minorii aflați în pericol. Psihoterapeuții sunt obligați prin lege să contacteze reprezentanții legali dacă identifică semne de abuz, risc de autoîncercare sau alte situații de pericol pentru copil. Măsura nu impune obligatorie mersul la psiholog fără acordul părinților, ci facilitează accesul la ajutor în cazurile în care părinții se opun terapiei din diverse motive, precum prejudecăți sau rușine.
Inițiativa legislativă apare într-un context în care numărul minorilor victime ale violenței domestice rămâne o problemă majoră în România. Conform datelor oficiale ale Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse, aproximativ 10.000 de minori sunt victime ale violenței domestice în fiecare an, reprezentând aproape 80% din totalul victimelor. Alte studii indică cifre mult mai mari, depășind pragul de 20.000 de copii afectați de violență.
Aceste discuții despre „agenda LGBTQ+” sunt adesea utilizate în cercurile suveraniste pentru a amplifica suspiciunile față de organizațiile non-guvernamentale și pentru a promova retorica care pune în antiteză valorile tradiționale cu cele occidentale. Astfel, teme precum reorientarea forțată a tinerilor sunt folosite pentru a obține beneficii electorale prin exploatarea unor viziuni conservatoare ale unei părți a populației.