Medicamentele utilizate pentru pierderea în greutate, precum semaglutida și tirzepatida, ar putea reduce riscul ca prediabetul să evolueze către diabetul de tip 2. Un studiu observațional recent, care a implicat peste 256.000 de adulți diagnosticați cu obezitate și prediabet, sugerează că tratamentele bazate pe GLP-1 oferă avantaje terapeutice majore. Rezultatele indică faptul că persoanele care au urmat aceste tratamente au prezentat un risc cu 31% mai mic de a dezvolta diabet, comparativ cu cele tratate cu metformină.
Cercetarea a analizat dosarele medicale ale unui grup vast de 256.492 de participanți, cu o vârstă medie de 52 de ani. Aproximativ jumătate dintre aceștia au beneficiat de tratamente bazate pe GLP-1, incluzând substanțe precum semaglutida, tirzepatida, liraglutida și dulaglutida. Cealaltă jumătate a grupului a fost tratată cu metformină, un medicament oral utilizat tradițional pentru controlul glicemiei. Cercetătorii au monitorizat evoluția acestor pacienți pe o perioadă de trei ani pentru a evalua riscurile de mortalitate și incidența evenimentelor cardiovasculare.
Pe lângă reducerea riscului de diabet, studiul a evidențiat o scădere surprinzătoare de 41% a riscului de deces din orice cauză pentru grupul care a utilizat GLP-1. Vinicius de Sousa Barzon Serra, autor al studiului de la Mayo Clinic, a declarat că această ameliorare a mortalității a fost cel mai neașteptat rezultat. În plus, datele arată o scădere a riscului de accident vascular cerebral cu 20%, a riscului de infarct miocardic cu 15% și a riscului de insuficiență cardiacă cu 25%.
Medicul Bradley Serwer, director medical la VitalSolution, subliniază că tratarea obezității și a disfuncțiilor metabolice ar putea deveni un pilon central în prevenția cardiovasculară. Deși controlul tensiunii arteriale și al colesterolului sunt metode consacrate, intervenția timpurie asupra greutății ar putea aduce beneficii similare. Specialistul recomandă identificarea pacienților cu multipli factori de risc pentru a permite tratamente mai eficiente. Totuși, el precizează că nu toate persoanele cu prediabet au nevoie de medicamente de tip GLP-1.
Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetătorii avertizează că studiul este unul observațional și concluziile rămân preliminare. Nu s-a putut demonstra o relație directă de cauzalitate, deoarece participanții nu au fost repartizați aleatoriu în grupuri. Vinicius de Sousa Barzon Serra a explicat faptul că, deși au comparat pacienții după vârstă și afecțiuni, pot exista alte diferențe care să influențeze datele. De asemenea, studiul nu a putut separa efectele specifice ale fiecărui medicament din categoria GLP-1.
Prediabetul este o stare în care nivelul glicemiei este mai ridicat decât valorile normale, dar nu este suficient de mare pentru un diagnostic de diabet. Conform datelor American Heart Association, aproape 40% dintre adulții americani suferă de această afecțiune, iar până la 10% dintre aceștia pot trece la diabetul de tip 2 în fiecare an. Această etapă reprezintă un moment critic pentru intervenția medicală preventivă, înainte ca boala să devină cronică.