România pregătește implementarea unor reguli specifice pentru gestionarea pacienților aflați la finalul vieții, într-un demers care vizează asigurarea unui sfârșit demn pentru persoanele bolnave în stadii ireversibile. Documentul propus cuprinde recomandări venite de la Ministerul Justiției și de la Parchet, fiind destinat reglementării deciziilor medicale luate atunci când tratamentul nu mai oferă rezultate. În perioada următoarelor săptămâni, textul va fi supus dezbaterilor cu reprezentanți ai medicilor, asociațiilor de pacienți și ai societății civile.
Situația actuală din sistemul medical românesc este marcată de o legislație imprecisă, care obligă medicii să continue suportul funcțiilor vitale chiar și atunci când nu mai există resurse terapeutice. Prof. dr. Elena Copaciu, medic primar ATI, explică faptul că medicii sunt forțați să mențină pacienții conectați la aparate sau să administreze medicație de tip noradrenalină pentru susținerea tensiunii arteriale. Acești pacienți sunt adesea în comă sau ventilați mecanic, primind doar sedative pentru controlul durerii, până când se produce oprirea cordului.
În prezent, tratamentul pacienților critici în România este reglementat printr-un ordin de ministru emis încă din anul 2009, însă modificările ulterioare nu au reușit să se alinieze la realitățile medicale. Din acest motiv, chiar și în cazul în care un pacient în fază terminală a cerut anterior evitarea anumitor intervenții, în cazul unui stop cardiorespirator, echipa medicală este obligată să efectueze resuscitarea. Această lipsă de claritate juridică transformă procedurile medicale într-un proces dificil, în care deciziile nu pot fi luate conform dorinței prealabile a bolnavului.
România se află printre ultimele țări din Uniunea Europeană care nu dispun de o legislație clară pentru aceste situații de sfârșit de viață. În alte state europene, precum Franța, Germania, Italia sau Belgia, prelungirea suportului de funcții vitale pentru pacienții fără potențial de reversibilitate este definită drept obstinație terapeutică. Radu Lupescu, medic român în Franța, menționează că acolo pacienții completează formulare de directive anticipate, astfel încât deciziile să fie procedurale, colegiale și scrise, fiind discutate împreună cu familia și echipa paramedicală.
Proiectul de lege, care ar putea fi integrat în cadrul legii drepturilor pacientului, este în prezent verificat de avocații Colegiului Medicilor din România. Prof. dr. Cătălina Poiană, președinta CMR, a confirmat primirea unui draft de la societatea de ATI, precizând că au fost incluse modificări și indicații de la Ministerul Public. Deoarece subiectul este considerat extrem de sensibil, reprezentanți precum Alexandru Rogobete au subliniat necesitatea unor discuții foarte bine structurate cu toate părțile implicate înainte de adoptarea reglementărilor.
În cadrul sistemului de sănătate, gestionarea pacienților în stare critică depinde de protocoale stricte de îngrijire și de cadrul legal care definește limitele intervenției medicale. Lipsa unor norme actualizate poate duce la situații de tratament care nu reflectă mai bine decât necesitățile reale ale bolnavilor terminali. Stabilirea unor reguli clare este considerată esențială pentru a evita practicile care pot fi interpretate ca fiind neadecvate în contextul eticii medicale moderne.