Sistemele de sănătate din Europa prezintă vulnerabilități semnificative în pregătirea pentru situații de criză majoră, inclusiv conflicte armate, atacuri asupra spitalelor și amenințări biologice sau chimice. O analiză publicată vineri indică faptul că, deși sistemele medicale europene încearcă să se pregătească pentru riscuri tot mai complexe, capacitatea de răspuns variază considerabil între diferite țări. Această lipsă de uniformitate pune sub semnul întrebării reziliența întregii regiuni în fața unor evenimente imprevizibile.
Una dintre principalele preocupări ale Comisiei Europene vizează creșterea riscurilor biologice și posibilitatea utilizării abuzive a noilor tehnologii pentru dezvoltarea unor agenți patogeni periculoși. Laurent Muschel, director general adjunct al Autorității pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA), a avertizat că inteligența artificială poate fi utilizată de persoane rău intenționate pentru a crea virusuri periculoase. Muschel subliniază necesitatea unui cadru de reglementare adecvat și a unui sistem de supraveghere pentru a controla această tehnologie care, deși utilă pentru medicamente, poate deveni un instrument de atac.
Pentru a contracara aceste amenințări, HERA sprijină dezvoltarea unor măsuri de răspuns împotriva amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare, inclusiv utilizarea anticorpilor cu spectru larg. Comisia Europeană dezvoltă, prin mecanismul rescEU, rezerve strategice de medicamente, vaccinuri și echipamente de protecție destinate situațiilor care depășesc capacitatea unui stat membru. Totodată, instituția coordonează mecanisme de achiziție pentru a identifica și elimina vulnerabilitățile din lanțurile de aprovizionare, de la transport până la depozitarea produselor medicale esențiale.
Experiența războiului din Ucraina a evidențiat presiunea extremă asupra unităților medicale prin atacuri asupra spitalelor și ambulanțelor. Jarno Habicht, fostul șef al biroului OMS din Ucraina, a subliniat că războiul a crescut necesarul de îngrijiri pentru traumatisme, recuperare medicală și sănătate mintală, inclusiv pentru persoanele care au suferit amputații. Habicht precizează că, deși spațiul sigur este necesar, totul depinde în final de prezența medicilor, asistenților și a personalului de sprijin, care au nevoie de resurse financiare și echipamente adecvate.
Generalul de brigadă Petter Iversen, președintele Comitetului șefilor serviciilor medicale militare din NATO, avertizează că spitalele trebuie să își extindă capacitatea de îngrijire și să pregătească personalul pentru crize majore. Deși unele state au început să suplimenteze numărul de paturi, aprovizionarea cu materiale medicale rămâne o problemă critică. Iversen susține că este necesară o combinație de stocuri, capacități de depozitare și o bază industrială extinsă pentru a menține capacitatea de adaptare pe durata unui conflict sau al unei crize de amploare.
În acest context, NATO a actualizat cerințele de reziliență, vizând implementarea unor planuri de intervenție pentru situații cu victime multiple până în septembrie 2026. Aceste planuri includ constituirea de rezerve de medicamente, produse sanguine și organizarea de exerciții comune între structurile medicale civile și militare. Capacitatea de a face față unor crize majore va depinde, conform experților, de existența unor planuri de intervenție clare, de asigurarea rezervelor și de pregătirea personalului pentru gestionarea simultană a unui număr mare de pacienți.