Ministerul Sănătății a supus procedurii de transparență decizionale un proiect de ordonanță care vizează schimbarea modului în care sunt conduse instituțiile publice cu statut sanitar, fără paturi. Această inițiativă vizează entități aflate în subordinea ministerului, care nu dețin paturi de spital, dar sunt esențiale pentru funcționarea sistemului de sănătate național. Proiectul propune implementarea unor reguli clare pentru ocuparea funcțiilor de conducere în cadrul acestor structuri de stat.
Conform propunerii prezentate de Alexandru Rogobete, conducătorii acestor instituții vor fi selectați prin organizarea unui concurs. Aceștia vor semna contracte de management cu o durată de patru ani, fiind supuși unor indicatori de performanță și unor evaluări realizate în fiecare an. În situațiile în care managementul este considerat defectuos sau în cazul în care obiectivele asumate nu sunt îndeplinite, contractele vor putea fi reziliate în condițiile prevăzute de lege.
Noile reglementări vor impacta direct instituții precum Institutul Național de Sănătate Publică, Institutul Național de Transfuzie Sanguină și Agenția Națională de Transplant. Alexandru Rogobete a declarat că sistemul medical suferă de existența unor funcții de conducere ocupate pe viață, o situație pe care a asumat că nu o poate accepta. Obiectivul este ca performanța directorilor să poată fi monitorizată și evaluată pentru a permite intervenția în caz de probleme de management.
Proiectul de ordonanță include și măsuri pentru simplificarea procedurilor administrative destinate medicilor. Se propune o metodă mai simplificată pentru recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist obținute în Marea Britanie, pentru a facilita profesarea în România. De asemenea, se extinde posibilitatea de a desemna coordonatori de pregătire pentru medicii rezidenți, inclusiv din rândul cadrelor didactice care ocupă funcții de șefi de secție în spitale.
În cadrul reformei, se urmărește și simplificarea condițiilor de desemnare a coordonatorilor pentru specialitățile medicale deficitare, precum neurologia pediatrică, medicina sportivă sau expertiza medicală a capacității de muncă. În aceste cazuri, pregătirea rezidenților este adesea asigurată de un singur coordonator la nivel național. Totodată, se creează un cadru legal pentru a facilita angajarea medicilor care au finalizat pregătirea în rezidențiat, dar care nu au promovat încă examenul de specialist.
Aceste schimbări de management și de procese administrative apar într-un moment în care sistemul de sănătate este supus unor presiuni constante privind eficiența utilizării resurselor. Deciziile privind structura de conducere în instituțiile de sănătate publică sunt esențiale pentru a asigura funcționarea corectă a serviciilor de specialitate, în contextul în care anumite specialități medicale rămân sub presiunea deficitului de personal calificat.