Un studiu recent publicat de Organizația Mondială a Sănătății relevă o situație alarmantă privind nivelul de activitate fizică în rândul tinerilor la nivel global. Aproximativ un adolescent din patru nu a practicat nicio activitate fizică de cel puțin o oră în săptămâna precedentă, conform datelor prezentate. Această tendință indică faptul că în domeniul activității fizice pentru această categorie de vârstă nu s-au înregistrat progrese semnificative în ultimii 15 ani.
Cercetarea, care a fost publicată în The Lancet Global Health, a fost realizată pe o scară vastă, incluzând peste 3,2 milioane de adolescenți din 140 de țări și teritorii. Studiul subliniază că aproximativ 240 de milioane de tineri cu vârste cuprinse între 11 și 17 ani nu au practicat nici măcar 60 de minute de activitate fizică de intensitate moderată până la ridicată în niciuna dintre zilele săptămânii analizate. Această lipsă de mișcare constantă reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea publică globală.
Psihoterapeuta în formare Roxana Burdușel explică faptul că adolescența este o perioadă marcată de nevoia de autonomie și de construirea identității. Ea sugerează că părinții ar trebui să încerce să trezească interesul tinerilor pentru o activitate specifică, în loc să le explice repetat beneficiile sănătății. Strategia ar putea include pornirea de la pasiunile lor, precum muzica pentru dans sau competiția pentru jocurile de echipă, astfel încât mișcarea să capete o semnificație personală.
În România, contextul este complicat de lipsa unor spații publice sigure și accesibile, limitându-se adesea la malluri, parcuri sau curțile școlilor. Roxana Burdușel menționează că rețelele sociale și schimbările climatice, precum verile tot mai călduroase, reduc ocaziile de activitate în aer liber. Părinții pot însă valorifica nevoia de socializare a adolescenților, încurajând ieșirile cu prietenii sau plimbările prin oraș, activități care nu sunt prezentate ca o obligație de sport.
O altă abordare propusă de Roxana Burdușel este utilizarea tehnologiei ca aliat, prin aplicații de trasee sau jocuri care presupun mișcare. De asemenea, trebuie luată în calcul realitatea economică din România, unde nu toate familiile își permit abonamente la săli de sport. Mișcarea poate include deplasări pe jos sau activități recreative integrate în programul familiei, oferind alternative fără costuri suplimentare și fără a impune un program special organizat.
Problema inactivității fizice se înscrie într-un context mai larg de schimbări sociale și de stil de viață care afectează societatea modernă. Deși studiul se concentrează pe sănătatea adolescenților, tendințele de sedentarism sunt observate în diverse sectoare ale vieții cotidiene. Obiectivul final al părinților ar trebui să fie descoperirea unei forme de activitate pe care tânărul să o păstreze și la maturitate, evitând transformarea sportului într-un motiv de conflict.