România se confruntă cu un decalaj de longevitate față de restul Europei care, în ritmul actual de recuperare, ar putea dura aproximativ 51 de ani pentru a fi eliminat. Datele Eurostat arată că speranța de viață la naștere în România a ajuns la 76,6 ani în 2024, în timp ce media Uniunii Europene este de 81,7 ani. Deși diferența de 5,1 ani este mai mică decât în 2018, procesul de egalare rămâne unul extrem de lent.
Problema nu vizează doar numărul de ani trăiți, ci și calitatea acestora, în special după vârsta de 65 de ani. Femeile din România au o medie de doar 3,8 ani trăiți în stare bună de sănătate, o cifră mult sub pragul de 9,6 ani raportat la nivelul Uniunii Europene. Pentru bărbații români, media anilor sănătoși este de 4,3 ani, comparativ cu 9,2 ani la nivelul UE, evidențiind o vulnerabilitate majoră.
Alexandra Dobre, fondatoarea Institutului Român pentru Îmbătrânire Activă, subliniază că longevitatea trebuie să însemne autonomie și capacitatea de a participa la viața comunității. În prezent, 53% dintre persoanele de peste 60 de ani au nevoie de ajutor în activitățile zilnice, iar 37% se simt singure. Independența seniorilor este amenințată de bariere financiare, deoarece pentru 48% dintre ei costurile reprezintă un obstacol în accesarea controalelor medicale preventive.
Sistemul de sănătate românesc pune accent pe tratament în detrimentul prevenției, alocând doar aproximativ 1% din cheltuielile totale pentru acest scop. Media OECD pentru prevenție este de 3%, ceea ce evidențiază un deficit de investiții în România. Un alt indicator critic este cel al screening-ului cervical, care în 2023 a fost utilizat de doar 6% dintre femeile cu vârste între 20 și 69 de ani, față de media OECD de 59%.
Alexandra Dobre avertizează că îmbătrânirea populației nu mai este o problemă a viitorului, ci o realitate a prezentului care necesită investiții în servicii sociale și sănătate. O strategie eficientă ar trebui să includă educația pentru sănătate, accesul la medicul de familie și monitorizarea bolilor cronice. Prevenția trebuie privită ca o investiție economică, deoarece o persoană sănătoasă poate rămâne activă și poate contribui la funcționarea sistemului public.
În contextul european, România depășește media de alocare pentru prevenție, având un sistem axat pe intervenția în stadii avansate ale bolilor. În timp ce state precum Franța sau Suedia oferă seniorilor mulți ani de viață sănătoasă, România trebuie să accelereze transformarea obiectivelor de sănătate publică în servicii concrete, accesibile indiferent de venit sau locație, pentru a reduce decalajul social și medical față de restul continentului.