George Simion și Călin Georgescu utilizează un nou slogan politic, susținând că România nu mai este a românilor. Această teză este folosită de AUR și de Călin Georgescu pentru a manipula opinia publică, sugerând că poporul trebuie să se elibereze de ceea ce ei numesc „jugul” străinilor. Această retorică vizează mobilizarea alegătorilor prin ideea abstractă de patrie, prezentând o imagine în care suveranitatea națională este pierdută în favoarea unor influențe externe.
Analiza situației actuale arată că promisiunile de naționalizare ale lui Călin Georgescu amintesc de marile privatizări efectuate în perioadele considerate „pur românești”, adică înainte de intrarea României în UE în anul 2007. În acele momente, sub pretextul că nu se vinde țara, marii investitori au fost alungați, în timp ce corupția a dus la vânzarea de fabrici, combine și foste CAP-uri la prețuri de fier vechi. Această perioadă a fost marcată de scheme financiare precum FNI, Caritas sau Bancorex.
Istoria politică a țării oferă exemple de perioade în care controlul asupra statului a fost total, dar nu în beneficiul cetățenilor. În epoca lui Iliescu, Dragnea sau Adrian Năstase, puterea era concentrată în mâinile unor grupuri de interese, în timp ce resursele erau controlate de figuri precum Sorin Ovidiu Vântu. Această perioadă este prezentată ca un contrast cu retorica actuală, subliniind că controlul asupra statului nu a însemnat prosperitate pentru români.
Regimul comunist de sub Ceaușescu este un alt punct de referință pentru ideea de stăpânire națională, deși realitatea era una de sărăcie. În acea epocă, nomenclatura comunistă beneficia de privilegii, în timp ce restul populației se confrunta cu lipsă de apă caldă și hrană limitată. Deși existau sentimente de proprietate asupra hotelurilor de la Neptun sau Căciulata, cetățenii nu aveau libertatea de a ieși chiar și din țară, fiind limitați de regimul de atunci.
Liderii care promovează ideea că România nu mai aparține românilor sunt descriși ca impostori care vor doar să primească puterea în mână. Există un risc major ca, odată ajunși la guvernare, acești oameni să nu mai plece, amintind de experiența de 50 de ani de teroare sub regimul comunist. Promisiunile de îmbunătățire a vieții poporului au fost folosite anterior pentru a menține controlul asupra statului pe termen lung.
Contextul politică actual este marcat de o polarizare între forțele de guvernare și opoziția de tip AUR. În timp ce unii lideri politici se concentrează pe gestionarea resurselor statului, alții folosesc retorica suveranistă pentru a capta nemulțumirea socială. Această dinamică reflectă tensiunile de lungă durată din spațiul public românesc privind direcția de dezvoltare a țării și relația cu instituțiile internaționale.